pagina de start

 

REVISTA SCOLII

NR.1

 

PRIMAVARA – ANOTIMP AL FLORILOR S-a îmbracat natura de sarbatoare. E primavara! Iarasi primavara! Totul e atât de frumos, încât te rasplateste pentru toate muncile de peste zi. Cât vezi cu ochii numai flori. Jos, covor de flori. Sus candelabre de flori. E simfonia florilor. Flori de toate marimile si culorile ne încânta ochii, iar narile ni se desfata de mirosul lor. În aer domneste un parfum îmbietor. Deoarece ne aflam la început de mai, florile îsi încep dansul lor ametitor, aflându-se într-o întrecere, fiind care mai de care mai frumoase, mai gingase, mai zîmbitoare. Atât în gradinile gospodinelor, cât si pe câmpii, ele danseaza îmbiindu-ne la veselie si voie buna. Noi, copiii, alaturi de flori, inventam fel de fel de jocuri. Jocurile noastre sunt mai placute în mijlocul florilor. Florile ne dau un bob de bunatate, ne fac uneori mai cuminti si mai tacuti, respectându-ne perfectiunea si gingasia. Lânga flori devenim mai întelepti. Iubiti florile, oameni mici si oameni mari! Iubiti gingasia si fiti gingasi! Iubiti veselia si fiti veseli! Iubiti frumosul, oameni buni, si fiti mai buni!

Afilipoie Andreea Clasa a IV-a B

Rîsca, sat asezat pe valea apei cu acelasi nume, a aparut pe lânga ctitoria voievodala a lui Petru Rares – Manastirea Rîsca.
Sat de oameni gospodari si priceputi mai ales la padure, dar si iubitori de a patrunde în lumina cartii; acest lucru ni-l dovedeste aparitia pentru acele vremuri a unei scoli în care fiii satului sa descopere comoara cartilor.
În perioada la care ne referim Rîsca facea parte din comuna Bogdanesti, unde pe la 1800 functiona o scoala catihetica- asa dupa cum reiese din “Istoricul învatamântului din Judetul Baia” de D. Balan, scoala la care printre putinii copii ce-o frecventau erau si din satul Rîsca.
Dupa evenimentele de la 1859 care au deschis o noua etapa istorica fara precedent, a dezvoltarii, modernizarii si perfectionarii învatamântului, si la Rîsca se manifesta o mare dorinta pentru stiinta de carte. Astfel la 1 martie 1870 se înfiinteaza scoala în catunul Rîsca. Aceasta data ramâne în istoria învatamântului rîscan un moment de referinta si piatra de hotar al începutului în mod oficial al Scolii Nr. 1 Rîsca, ce se adauga celor 36 de scoli rurale care functionau la acea vreme în judetul Baia, la care predau un numar de 44 învatatori.
Primul dascal a fost Ion Andreescu ce a functionat pâna în anul 1883, când prin ordonanta Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice este numit ca învatator Gheorghe Grigorescu, absolvent al Institutului Normal Vasile Lupu din Iasi.
Gheorghe Grigorescu a fost dascal la aceasta scoala peste 40 de ani; în perioada 1870 – 1896 scoala a functionat în local propriu – o cladire cu tinda si o odaie. Iata cum era descrisa într-un raport din 1895: “Scoala e proprietatea comunei, localul e din lemn, acoperit cu sindrila si aproape în ruina.” Din 1896 – 1914 scoala a functionat în casele învatatorului Grigorescu, iar din 1914 – 1921 în alte diferite case. Din 1921 scoala are un local propriu cu 4 sali de clasa. În acele vremuri grele scoala a fost faclia satului care lumina mintile si inimile puilor de oameni.
Al doilea razboi mondial a adus mari prejudicii scolii prin distrugerea localului (Scoala a fost facuta grajd de cai de catre armata sovietica), dar si prin pierderea arhivei. Numarul copiilor creste continuu si în 1955 se înfiinteaza ciclul gimnazial I – VII, moment în care apar unele greutati în rezolvarea spatiului, fapt ce a determinat ca în 1970 sa se construiasca o scoala noua cu 8 sali de clasa, modernizata ulterior.
Scoala din Rîsca a avut dascali de nadejde care au luptat atât pe frontul razboiului, cât si pe frontul culturii si al educarii tinerei generatii. Elevii nostri au ajuns oameni de nadejde tarii – intelectuali, muncitori, dar mai ales, indiferent de profesie, buni patrioti.

Învatator,
Mihailescu Vasile

A vorbi despre dascali e acelasi lucru cu a vorbi despre întreaga istorie a românilor, cea de ieri, ce de azi si cea care va sa vina. Sa vorbesti despre un om si sa vezi o tara! E cu adevarat înaltator! E simbioza perfecta dintre un om si o tara, dintre o tara si un om. E si normal ca astfel de oameni sa nu gaseasca moarte. Cu cât anii trec, si ei se trec, devenind tot mai tineri, cu flacara lor aprinzând eternitatea. Istoria padurii se scrie cu copaci, a muntilor cu creste strajuind taria. Marea îsi spumega istoria eterna cu generatii miscatoare de valuri peste întunecate abisuri. Istoria unei tari e o înlantuire neîntrerupta de copaci, de munti si valuri de eroi, o perpetua însiruire de oameni – tara, care prezinta “Luceafarul”, care se zbat pentru stergerea lacrimilor unei figuri geometrice, care se sfatuiesc cu Stefan cel Mare si Sfânt ori cu florile câmpiilor si muntilor…
Sa vorbesti despre un om si sa vezi o tara! Nimic nu poate fi mai înaltator! Pronunt cuvântul “dascal” si simt în suflet un infinit de rezonante, de trairi launtrice, purificatoare, simt respectul pentru cel care o viata întreaga sterge doar praful de pe statuia dreptatii lui Hristos.

Director,
Mihai Corduneanu

************************************************************************

Goethe (filozof si scriitor) “Sa gândesti e usor,sa actionezi e greu,sa actionezi dupa cum gândesti e cel mai greu”.

“Îsi merita viata,libertatea acela numai ce zilnic si le cucereste neîncetat”.

Sofocle (dramaturg) “Multe sunt uimitoare în lume,dar nimic nu este mai formidabil si teribil ca omul”.

Kong Fu Tzî (filozof) “A sti ca stii ceea ce stii si a sti ca nu stii ceea ce nu stii,iata adevarata întelepciune”.

REPORTER PRIN SCOALA

O zi obisnuita. Caldura mare, înghesuiala, teme de repetat, copacii înfloriti, Grea misiune pentru un reporter. Totusi colegii nostri si-au suflecat mânecile si au trecut la treaba, culegând gânduri si impresii despre cea de-a doua casa a fiecaruia – scoala.
R: Îti place la scoala? De ce?
E: Da, îmi place foarte mult, pentru ca vreau sa fiu ceva în viata.
R: Ce crezi despre expresia “Vin la scoala pentru pauze”?
E: Nu este genul meu, eu vin la scoala si pentru ore si pentru pauzele dintre ele.
R: Ai dori sa te transferi la alt gimnaziu?
E: Poate ca as vrea undeva la oras, dar mi-as lasa prietenii si profesorii aici, lucru de neconceput
R: Cum ti se par profesorii?
E: Mi se par severi, dar asa trebuie.
R: Care e cel mai sever?
E: Nu dau nume, dar trebuie sa spun ca îl admir chiar daca e putin mai altfel decât ceilalti profesori.
R: Cum este relatia elev-profesor?
E: Ne întelegem destul de bine, deci presupun ca suntem prieteni, chiar daca între noi e o diferenta de ani.
R: Ti-ar place sa nu existe scoala?
E: Nu. În nici un caz. Cred ca acasa am înnebuni cu totii de plictiseala.
R: Ti-ar place ca scoala sa organizeze petreceri?
E: Da, dar n-o sa mai ramîna timp pentru învatat.

R: Ce le lipseste elevilor din scoala?
E: Respectul fata de ei însisi.
R: Ce-i lipseste scolii?
E: O sala de lectura.
R: Ce parere ai despre faptul ca realizam o revista?
E: Buna, aflam mai multe
R: Suntem în perioada de reînviere a naturii. Omul ar trebui sa simta o dorinta mai mare de frumos, un sentiment mai aparte fata de ceea ce-l înconjoara.
E: Da, însa conteaza momentul si faptul ca nu toti oamenii sunt la fel, deci vor simti diferit.
R: Cum ai vedea primavara daca s-ar întruchipa într-o persoana?
E: Nu stiu, poate o zâna, poate o gingasa si frumoasa fata.
R: Ce metafore i s-ar potrivi primaverii?
E: Mireasa lumii, reînviere, izvoare, puritate.
R: Ne mai ajuti si în numarul viitor?
E: Cu mare placere.

O zi obisnuita a unui an obisnuit. Însa ne place sa credem ca am stat de vorba cu niste elevi neobisnuiti ai unei scoli extraordinare.

Reporteri,
Petrescu Mihaela
Sbîrn Georgiana,
Clasa a VII-a A

Înca de mica îmi doream foarte mult sa merg la scoala, sa învat si sa stiu cât mai multe lucruri. Cu toate ca eram înca la gradinita, visul mi s-a împlinit, pentru ca fratele meu mai mare, fiind în clasa I, ma lua cu el la scoala, ma învata sa scriu si sa citesc. Mai târziu, în clasa a II – a, el învata dupa amiaza, iar eu, fiind foarte constiincioasa, dimineata mergeam la gradinita iar în continuare la scoala. Cu un an mai târziu, eram si eu scolarita si pot sa spun ca eram foarte mândra.
Prima zi de scoala, în clasa mea si cu învatatoarea mea, a fost cu totul deosebita pentru mine. Când am primit manualele, le-am rasfoit cu multa atentie si mi-am dat seama ca scoala nu este o joaca, cum credeam pâna atunci. Cu scrisul ma descurcam foarte bine, iar cu cititul si mai si. Cu colegii ma împrietenisem foarte repede si ne întelegeam destul de bine, si devenisem chiar cea mai unita clasa din scoala. Nu puteam sa-mi mai imaginez o zi fara scoala si fara sa-mi mai vad colegii, iar cât despre carti, erau prietenele mele cele mai bune.
Îmi facea foarte mare placere sa o ascult pe doamna învatatoare spunându-ne povesti si mai ales citindu-ne din fel si fel de carti. Mai târziu în clasa a III –a, m-am integrat în alt colectiv, aveam alta învatatoare, si mai si decât prima, iar colegii erau mult mai prietenosi si mai buni. Peste doar un an, am început sa fiu putin stresata, deoarece auzeam ca profesorii sunt niste balauri cu sapte capete care manânca elevii pe pâine, dar pe la mijlocul clasei a V-a, mi-am dat seama ca nu este chiar asa cum se zvonea prin scoala. În primele luni mi-a fost putin greu, dar m-am acomodat repede cu profesorii, care s-au aratat foarte blânzi si apropiati de noi.
Dar anii au trecut foarte repede si am ajuns si-n clasa a VII-a, care acum este pe sfârsite si parca îmi pare rau ca mai este doar un an si voi pleca de lânga colegii mei care m-au sprijinit la bine si la rau, si de lânga profesorii care m-au ajutat sa-mi dezvolt cunostintele si aptitudinile. Pentru mine scoala este a doua casa, si sunt fericita c-am avut ocazia sa cresc în ea.

Afilipoie Diana,
Clasa a VII-a A

În ultimii ani s-a demonstrat ca numarul copiilor care merg la scoala a scazut foarte mult. Aceasta scadere brusca, dar totodata sigura, a aparut odata cu schimbarile majore care au avut loc în tara, de aceea multi s-au întrebat care este cauza. Sunt trei mari si grave motive.
În primul rînd ar fi imposibilitatea parintilor de a-si trimite copiii la scoala, si la noi în tara sunt foarte multe cazuri asemanatoare: tata sau mama fara slujba, frate care a terminat scoala, a plecat în strainatate si-a uitat complet de neajunsurile prin care a trecut si el si de familie, sau care leneveste toata ziua pe motiv ca nu are unde munci; si lista poate continua. Si în acest caz ne întrebam: oare daca aceasta categorie sociala s-ar stradui mai mult, nu ar creste numarul elevilor? Bineînteles ca aici nu sunt inclusi cei care muncesc cu adevarat pentru viitorul copiilor lor.
Un al doilea motiv ar fi acela ca s-au desfiintat foarte multe scoli, mai ales de la sate, iar cei care pot si au cât de cât cu ce face o scoala nu au unde. Majoritatea elevilor din aceasta categorie trebuie sa parcurga kilometri pentru a ajunge la destinatie. Astfel ei se trezesc devreme, merg o distanta mare si ajung la scoala obositi, deci nu vor avea rezultate la învatatura satisfacatoare.
În situatia aparent fara viitor creata în România, rata mortalitatii, care este mai mare decât cea a natalitatii, a creat o alta problema. În zilele noastre exista multe femei care considera si iau nastrea unui copil ca pe o afacere. Unii ar spune ca ele gândesc realist iar altii ca fac o mare greseala , chiar daca un copil este alegerea lor.
Dar cei care au bani si carora parintii le satisfac orice dorinta, ei ce probleme au? Pe ei nu-i aduce masina pâna la scoala? Nu li se da totul pe tava? Ce le lipseste lor? În majoritatea cazurilor acestor elevi le lipseste bunul simt, o educatie corecta în familie si realismul. Daca ar fi dupa ei, totul în viata se poata rezolva cu bani, chiar si lipsa învataturii. Ei lipsesc de la scoala, iar în loc de alte ocupatii se duc si fura, merg la baruri, si chiar ajung în localuri de noapte si atunci ne gândim: oare atunci când banii le vor lipsi, cum se vor descurca?
De aceea, dupa parerea mea si a multor altora, mersul la scoala este necesar si pentru aceasta ar trebui sa facem orice. Scoala ne da în fiecare zi cu ajutorul profesorilor lectii de cultura si lectii de viata.
Fara aceste ajutoare morale, viata n-ar avea sens si noi n-am putea fi oameni.

Pata Loredana,
Clasa a VII-a A

Dascalilor mei,
cu veneratie

…suna doar pentru tine.Prelung si grav,anunta nesfârsita vacanta mare pe care uneori ti-o doreai atât… Cu catalogul sub brat,treci prin scoala ca într-un sfânt pelerinaj, luându-ti bun ramas de la fiecare clasa,de la fiecare usa si coltisor,de la fiecare lucru care ti-a devenit atât de familiar. Urcând treptele amintirilor,Golgota vietii tale îti pare usoara acum si nu întelegi cum de, uneori,te-ai putut împiedica;doar totul e simplu! O naluca blonda urca treptele în fuga si cânta.Îti face semne s-o urmezi si-ti deschide pe rând usile.Chipuri de copii se lumineaza cînd apari.Si tu vorbesti în gând cu fiecare…O ma- re de chipuri frumoase care privesc spre tine si asteapta un strop de soare. Si-n aceasta Cetate a Luminii,copiii sunt tot ce poate fi mai frumos pe lume.Ce dor îti va fi de ei !În noptile lungi ale “iernii polare”,numele lor,ca soapte dulci,îti vor legana vegherea. “Toamna via e plina de rod, Primavara numai de flori…” murmura liric un poet. Cu oboseala placuta a culegatorului de struguri,zâmbesti multumit,caci povara dulce si amara a roadelor e buna.Aici s-au faurit destinele atâtor generatii si-n efortul comun e si truda ta. …Dar serbarile scolare! Momente unice de emotie si de bucurie colectiva se perin- da în fanfara succesului si lacrimi calde de fericire stralucesc pe fete.Si aceasta într-o vreme când radioul abia patrunsese pe aceste departate plaiuri de munte,iar televizorul înca nu-si facuse aparitia. Prin pragul de lumina al scolii se însiruie prin ani generatii si generatii de elevi.Si duc cu ele caldura dragostei noastre,si vibratia tainica pentru bine si frumos,lasând în schimb un strop de tinerete si frumusete pura în scoala,care înfrunta TIMPUL si timpurile.Si pornesc în viata urmariti de noi cu inima strânsa de îngrijorare si teama,în fiecare an,în rasunet emi- nescian-“Dintre sute de catarge…” …În fata cancelariei,usa deschide albumul amintirii din care se perinda chipurile zâmbi- toare ale colegilor,aplecati cu rabdare si parinteasca grija asupra învataceilor.Înca mai rasu- na ecoul strasnicelor cântari armonioase.Frumoase au fost sarbatorile colectivului si rodnic efortul muncii în comun,când se lansa vreo chemare! Uimitor cât de mult ne influentam unii pe altii si cum crestem de frumos în colectiv!Cei ce ne iubesc ne dau avânt,se bucura cu noi si ne fac viata mai frumoasa.Cei ce ne urasc ne a- juta sa nu gresim si sa fim mai atenti cu viata noastra.Si unora si altora le datoram multumiri
pentru sinceritate si pentru faptul ca am trait si prin ei. Un suspin tainic înfioara linistea si singuratatea scolii,când apusul soarelui îsi trimite ulti- mele raze:”Unde sunt acei ce nu mai sunt…?”
…E timpul sa cobori,caci usile TIMPULUI se vor închide curând.Naluca blonda si sprinta- ra îsi ia ramas bun de la tine,iar tu te trezesti în fata usii care închide Arcadia vietii tale.Pri- vesti cununa de lauri de pe piatra memoriala si foile laurilor fosnesc metalic: SI TU VEI FI CU NOI…

Prof. Zenovia Ticalo

Învata de la toate
(lirica norvegiana)

Învata de la apa sa ai statornic drum,
Învata de la pasari ca toate-s numai scrum,
Învata de la umbra sa taci si sa veghezi,
Învata de la stânca cum neclintit sa crezi.
Învata de la soare cum trebuie s-apui,
Învata de la piatra cât trebuie sa spui,
Învata de la vântul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci.
Învata de la toate,ca toate sunt surori,
Cum treci frumos prin viata,cum poti frumos sa mori.
Învata de la vreme ca nimeni nu-i uitat,
Învata de la nuferi sa fii mereu curat,
Învata de la flacari ce-avem de ars în noi,
Învata de la apa sa nu dai înapoi,
Învata de la umbra sa fii smerit ca ea,
Învata de la stânca sa-nduri furtuna grea,
Învata de la soare ca vremea sa-ti cunosti,
Învata de la stele ca-n cer sunt multe osti,
Învata de la greier,când singur esti,sa cânti,
Învata de la luna sa nu te înspaimânti,
Învata de la vulturi când umerii ti-s grei
Si du-te la furnica de vezi povara ei.
Învata de la floare sa fii gingas ca ea,
Învata de la oaie sa ai blândetea sa,
Învata de la pasari sa fii numai în zbor,
Învata de la toate ca totu-i trecator.
Ia seama,fiu al jertfei,prin lumea-n care treci
Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti în veci!